"Nu sîntem cunoscuţi în lume din cauza unei boli naţionale: invidia!"
• dialog cu Ion Miloş, poet şi traducător român stabilit în Suedia
Născut în 1930, în Banatul Iugoslav, Ion Miloş a făcut studii superioare la Belgrad şi la Paris (Sorbona), unde a obţinut şi licenţa de doctor în litere. Din 1964 s-a stabilit în Suedia, organizînd acolo expoziţii de artă plastică şi carte, turnee ale teatrelor şi formaţiilor de dansuri populare româneşti.
Este autor a 21 volume de versuri şi 46 de traduceri în şi din limbile română, sîrbo-croată, macedoneană, suedeză. A tradus în limba suedeză din Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Geo Bogza, Emil Cioran, D.R. Popescu etc. Misionar al culturii române, Ion Miloş a fost prezent zilele acestea la Salonul Internaţional de Carte Românească, organizat de Biblioteca "Gh Asachi".
– Dle Ion Miloş, cum e să fii român născut în Serbia, format la Paris şi rezident în Suedia?
– E greu întotdeauna pentru un om care se naşte străin, eu am rămas un străin etern, inclusiv în România. Dintre toate trecerile pe care le-am avut în viaţa mea, cea mai grea a fost cea spre ţările scandinave. În Franţa era o cultură latină, o intelectualitate fină, dar în Suedia lumea este pragmatică, şi nu-l ia pe om după verbul "a fi", ci după "a avea".
Eu m-am considerat întotdeauna un scriitor român. Am început să scriu în română, apoi în sîrbă, franceză, suedeză. Dintre toate aceste patru limbi cărora le aparţin, româna n-aş putea s-o uit niciodată.
– Sînteţi unul dintre românii din diaspora care s-a preocupat nu numai de cariera sa, ci şi de promovarea spiritualităţii româneşti în lume. În ce au constat eforturile dvs?
– Am făcut ceva ce n-au făcut alţi români plecaţi în străinătate, care au scris şi s-au făcut cunoscuţi în alte limbi, părăsind limba română. Eu am avut o gîndire care nu-i prea românească, eu n-am uitat de cei rămaşi acasă. Şi alţii puteau să traducă, asta i-am spus şi lui Cioran, cu care am fost prieten, i-am tradus două cărţi şi am scris primul eseu despre creaţia lui în suedeză. Eu l-am tradus pentru prima oară pe Mihai Eminescu – nimeni nu-l cunoştea în Suedia, nici măcar profesorii universitari –, pe Lucian Blaga, am realizat în premieră absolută o antologie de poezie românească cu toţi poeţii români din lume, 177 de poeţi. Nu mai există o astfel de antologie, e un unicat şi aşa va rămîne!
– Aţi făcut mai multe decît a făcut chiar statul român pentru popularizarea culturii noastre în lume. Aţi avut, probabil, şi satisfacţii pe măsură?
– Traducerile au fost o bucurie pentru mine, dar mi-au făcut mult rău, pentru ca românului îi lipseşte sentimentul actului obştesc. Pe scriitorul român nu-l interesează decît propria persoană. Eu trăiam în iluzia că românu-i om de omenie. Cînd veneam cu cîte-o carte tradusă, toţi se uitau la cuprins. Dacă nu-şi vedeau numele, îmi întorceau spatele, dacă erau acolo, comentau că alţii au mai multe pagini! Nici măcar statul român n-a făcut nimic pentru a sprijini traducerile. Eu vin în România ca un cetăţean străin. În 2002, m-au făcut cetăţean de onoare al României, primul după cel de-al doilea război mondial, dar tot eu îmi plătesc drumul, la hotel am tarife de străin, editorii în străinătate tot eu îi caut, fac cel mai autentic voluntariat. Oricît de mari ar fi scriitorii noştri, ei sînt şi rămîn necunoscuţi. Nu sîntem cunoscuţi în lume din cauza unei boli naţionale: invidia! De aceea n-am primit niciodată Premiul Nobel pentru literatură şi nici nu-l vom primi! Românii sînt cunoscuţi doar prin micimile lor.
– Cum vi se pare atmosfera din spaţiul literar românesc?
– Nu înţeleg de ce politicul continuă să dicteze în literatura română. Românilor le lipseşte sentimentul actului obştesc şi continuă să judece după mentalitatea de gaşcă, de grup. Adepţii acestei mentalităţi judecă pătimaş: dacă eşti din gaşcă te divinizează, dacă nu, eşti marginalizat. Acum românul nu se mai mulţumeşte doar cu moartea caprei vecinului, ci urmăreşte şi moartea vecinului. Dar eu voi continua să promovez cultura românească în lume, pentru că se află mai presus de orice interes meschin.
CITESTE O POEZIE
Citeste o poezie in fiecare dimineata
Oamenii dorm
Cu soarele pe burta
Marea canta
Gandul moare
Din nervi picura sare
Fericire cumparata
Autor: Ion-Milos
VACANTA
Asculta muzica
Invata de la radacini si izvoare
Cum simte si gandeste Dumnezeu
Nu-ti impovara mintea
Cu fel de fel de lucruri
Mintea nu functioneaza ca stomacul
Nu varsa ce nu-i prieste
Citeste o poezie in fiecare dimineata
Asculta muzica
Invata de la radacini si izvoare
Cum simte si gandeste Dumnezeu
Autor: Ion-Milos
În şedinţa din 7 martie 2002, Guvernul a hotărât să propună Parlamentului acordarea cetăţeniei române, cu titlu de "cetăţenie de onoare" domnului Ion Miloş, poet, eseist, traducător, promotor al spiritualităţii româneşti în Suedia.
Domnul Ion Miloş este etnic român, născut în Banatul sârbesc, actualmente cetăţean suedez. Activitatea domnului Ion Miloş se remarcă atât prin traducerea de poezie şi proză românească, cât şi prin promovarea unor componente ale spiritualităţii româneşti, cum ar fi: organizarea în Suedia a unor expoziţii de pictură, grafică şi sculptură românească, precum şi de turnee ale unor formaţii artistice din România, cooperând în acelaşi timp şi cu misiunea noastră diplomatică din Suedia.
De remarcat este faptul că în anul 1989, cu ocazia centenarului Eminescu, domnul Ion Miloş a format în Suedia Comitetul Eminescu şi a susţinut conferinţe despre Mihai Eminescu la universităţile din Lund, Malmo şi Stockolm.
În anul 1998, a obţinut premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru antologia de poezie "La masa tăcerii", cuprinzând lucrări a 177 de scriitori din întreaga lume. De asemenea, lucrările domnului Miloş sunt traduse în mai multe limbi, fiind incluse în manualele şcolare şi de liceu din Suedia.
Domnul Ion Miloş este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Suedia, Serbia, Republica Moldova şi Macedonia.
În conformitate cu prevederile art.38 din Legea cetăţeniei române nr.21/1991 - "Cetăţenia română, cu titlul de "cetăţenie de onoare", se poate acorda unor străini pentru serviciile deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate de către Parlamentul României."
Faţă de cele prezentate, Guvernul propune acordarea cetăţeniei române, cu titlul de "cetăţenie de onoare", domnului Ion Miloş, prin adoptarea unei hotărâri de către cele două Camere ale Parlamentului României, în conformitate cu prevederile art.74 alin.2 din Constituţie.
Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au decis în şedinţă comună să solicite celor două comisii juridice elaborarea unui proiect de hotărâre a Parlamentului privind acordarea cetăţeniei române, cu titlul de "cetăţenie de onoare", domnului Ion Miloş, poet, eseist, promotor al spiritualităţii româneşti în Suedia.
În şedinţa din 9 aprilie 2002, membrii celor două comisii juridice au examinat Hotărârea Guvernului nr.E.117/1/28 martie 2002, prin care se propune acordarea cetăţeniei române, cu titlul de "cetăţenie de onoare", domnului Ion Miloş pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, prin traducere de poezie şi de proză românească, precum şi promovarea unor componente ale spiritualităţii româneşti în Suedia, precum şi curriculum vitae al acestuia.
În urma exprimării punctelor de vedere, membrii comisiilor juridice au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului celor două Camere, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de Hotărâre a Parlamentului privind acordarea cetăţeniei române cu titlul de "cetăţenie de onoare" domnului Ion Miloş, anexat la prezentul raport.