În locul omului natural, al omului religios, al omului ascetic, apare un tip uman care şi-a pierdut aproape toate aceste calitati, functii şi puteri. În lumina cercetailor unui psiholog,omul televizual "sufera de un sindrom în care se combina infirmitati multiple", ceea ce ne arata ca e vorba de purtatorul "unor terifiante mutatii", a caror nota dominanta e negativul omului creat de Dumnezeu. De aici şi ideea de nihilism, mai mult sau mai putin afirmat, însa cu siguranta stocat în subconştientul uman.Tulburator este şi faptul ca, "plonjarea individului în mediul comunicarii video este similara intrarii
într-o stare semi-hipnotica", ceea ce antreneaza o diminuare a cenzorului rational al judecatii, precum şi deschiderea portilor subconştientului şi patrunderea necenzurata a mesajelor TV în adâncul acestuia. Şi din moment ce functioneaza pe principiul dependentei, se poate asemana oricarui drog, cu influente la fel de negative, deoarece anihileaza ratiunea, vointa şi chiar afectul uman. Degradarea se produce în timp, în functie de capacitatile proprii fiecarei persoane, dar efectul e acelaşi. Şi, asemanator oricarei dependente, poate fi identificata prin efectele resimtite de cei carora au fost privati de marea placere a vizionarii, irascibilitate şi chiar furie necontrolata. Alt simptom este acela de a nu recunoaşte dependenta. Doar cei din jur ar fi dependenti de televizor, nu noi…!!!
Cercetarile neuropsihologilor demonstreaza ca vizionarea TV altereaza în special capacitatile cognitive ale persoanei. Nu numai procesul învatarii este dezavantajat, ci şi gândirea logica şi analitica, discursivitatea, capacitatea de exprimare a ideilor, creativitatea şi chiar dezvoltarea inteligentei. Televiziunea afecteaza mai ales cortexul prefrontal, acea parte a creierului care este cel mai bine dezvoltata la om, unde sunt mediate procesele mentale superioare, ce diferentiaza fiinta umana de celelalte vietuitoare. Afectiunile pe care nu numai vizionarea TV, dar şi jocurile pe calculator şi navigarea necontrolata pe internet, le produc asupra cortexului prefrontal se remarca uşor la copii şi tineri în dificultatile pe care aceştia le întâmpina în a se concentra şi în sustinerea motivatiei, în controlul emotiilor şi al comportamentului, în planificarea şi organizarea programului.
Pe supozitia cum ca televiziunea şi calculatorul ar avea un rol decisiv în procesul învatarii, s-au investit în lumea întreaga miliarde de dolari în programe pentru educatie şi informare prin calculator. Însa generatiile care vin nu mai au deschidere pentru ce înseamna o viata adevarata, cu tot ce presupune aceasta: responsabilitati, implicare, organizare. Par a trai în lumea lor, a personajelor fantastice, sau chiar daca nu au ajuns acolo îi îngrozesc pe profesori cu mostre de violenta provenita din filmele şi desenele animate pe care le urmaresc si în care se implica cu atâta interes.
Tot prin media - televizor, internet - putem vedea numai modele care ne tenteaza imaginatia: vedete fara vreun cusur vizibil, care ne dau, sub o forma sau alta,
sfaturi legate de cum sa ne îmbracam, sa ne comportam, etc. pâna când ajungem chiar sa ne identificam cu acestea sau sa râvnim la "fericirea" lor şi uitam de fericirea pe acest pamânt, dar mai ales de cea veşnica.
Tot în cazul elevilor, se constata o scadere a capacitatii de concentrare şi de atentie, precum şi de "mânuire" a limbii, de utilizare a acesteia într-un mod cursiv, coerent şi corect ca sintaxa. De acest fapt ar fi responsabila tocmai emisfera stânga a cortexului, cea care prin privitul excesiv la televizor este inhibata.
E un efort aproape imposibil de a propune cartea în locul televizorului, pentru ca nefiind atât de puternic stimulati vizual, lectura devine plictisitoare pentru copiii care nu au acest exercitiu. Aşadar, de mici ar trebui sa li se citeasca poveşti, apoi sa li se sugestioneze lectura acestora cu cât mai putine poze, imagini, pentru a le putea dezvolta echilibrat latura rationala, logica, precum şi imaginatia. În acest sens, fiind binecunoscut rolul pe care îl are limbajul în formarea gândirii şi a personalitatii de sine statatoare, capabila de a trai şi de a-şi însuşi viata ca dar divin.
Tot un mod de a "trata" efectele televiziunii este bineînteles, reducerea numarului de ore dedicat vizionarii (maximum 3 ore pe zi), înlocuirea acestuia cu exercitii fizice, cu plimbari în natura (atât cât mai exista parcurile), numai ca acest lucru nu este dorit de o societate consumista cum a început sa devina si societatea româneasca. Cu cât stam mai pasivi în fata unui ecran, cu atât suntem mai influentabili şi chiar mai bolnavi, întrucât e demonstrat ca privitul la TV şi mâncatul în acelaşi timp duce la obezitate, o alta problema a zilelor noastre. Undele transmise de ecranul televizorului încetinesc metabolismul uman, iar grasimile, atât de abundente,nu au alta solutie decât sa fie"stocate", caci mişcarea, ca factor vital în dezvoltarea umana, lipseşte cu desavârşire.
O ultima solutie, şi poate cea mai importanta la nihilismul transmis şi prin media, este aceea de a întelege pericolele de care suntem înconjurati şi de a lua atitudine.
Sa diferentiem planurile, real de ireal, viata noastra, ca entitati personale, unice, de "valorile"care ne sunt impuse prin media ca demne de invidiat, şi sa cautam fericirea la Dumnezeu, caci numai în El gasim Calea, Adevarul şi Viata.
.jpg)
.jpg)
